Fara inteles
Avem nevoie sa se intample ceva. Avem nevoie de un semn ca lucrurile se vor schimba, am nevoie de un motiv sa mergem mai departe. Avem nevoie de putina speranta, si daca nu am nicio speranta, trebuie sa stam in pat si sa simtim ca s`ar putea sa murim azi.
Oameni au nevoie de o multime de lucruri ca sa simta ca traiesc.: familie, dragoste, sex, dar de fapt, avem nevoie de un singur lucru ca sa fim in viata. Avem nevoie de o inima care sa bata. Exista un termen stiintific pentru asta: lupta sau fugi.E un instinct. Nu il putem controla. Sau oare putem? Atunci cand inima noastra este in pericol actionam in 2 moduri: fie fugim, fie.. atacam.
Lucrurile pe care ni le amintim cel mai bine sunt acelea pe care nu ar fi trebuit sa le facem si totusi le`am facut. Daca nu poti sa spui ceva nu inseamna ca nu vrei. Poti sa vrei foarte mult. Sunt unii oameni cu care poti sa stai si sa fii fericit cu ei si sa nu`i iubesti, sau sa iubesti pe cineva dar sa nu vrei sa fii cu el. Nu e nevoie sa iubesti pe cineva pentru ca vrei. E frustrant cand mintea iti spune ceva si ceea ce vrei nu se potriveste. E complicat. Dar asa e viata. Uneori cand incercam sa ajutam, facem mai mult rau decat bine, si apoi vina isi arata chipul cel urat. Depinde de tine ce faci cu vina: fie lasi vina sa te faca sa revii la ceea ce ti`a provocat necazul, fie inveti din asta si faci tot ce poti pentru a merge mai departe. Dorinta ne lasa cu inima frante, ne consuma. Dorinta iti poate distruge viatza, dar oricat de greu e sa iti doresti ceva, oamenii care sufera cel mai mult, sunt cei care nu stiu ce vor. Unii dintre noi avem acel lucru pe care si`l doreste toata lumea si consideram asta ca pe un facut. Daca nu ar fi asa, daca nu am putea sa fim cu persoana pe care o iubiti, cred ca daca l`am auzi ca ne premite sa ne iubeasca, sa ne onoreze si pretzuiasca indiferent ce s`ar intampla, ne`am gandi tot timpul la asta.
Cea mai grea parte, cand e vobra de renuntat la ceva, e sa vrei sa renunti. Dar exista un motiv pentru care am devenit dependenti, nu ? Prea des se intampla ca, la un moment dat, lucrurile obisnuite din viatza sa depaseasca un anumit prag si sa devina obsesive, un viciu incontrolabil. Cautam cu disperare euforia, euforia care face ca toate celelalte sa paleasca. Ne spunem ca realitatea e cea mai buna. Ne convingem singuri ca e mai bine sa nu visam niciodata. Dar m cei mai puternici si hotarati dintre noi, raman la visul lor. Sau ne gasim in fata unui vis nou pe care nu l`am luat in considerare niciodata.
Ne trezim si descoperim ca in ciuda oricarei ratiuni, suntem plini de sperante. Si daca avem noroc ne dam seama in fara tuturor lucrurilor, in fata vieti: adevaratul vis e sa fi capabil sa mai visezi la ceva, o iei pe un drum si, deodata realizezi ca, de fapt ai luat`o pe un drum gresit.”Nu, nu asta e drumu pe care trebuie sa merg si e bine”, pentru ca inveti si`ti dai seama ca poti sa faci fatza solutiei. Probabil cu dependenta e ca niciodata nu se termina cu mine. Pana la urma, oricare ar fi drogul nostru, la un moment dat inceteaza sa ne faca sa ne simtitim bine si incepe sa ne faca rau. Totusi, se zice k nu poti sa te lasi pana nu ajungi la pragul cel mai de jos. Pentru ca indiferent cat de rau ne raneste un lucru ,uneori, renuntzarea la el doare si mai tare.
Adevarul e dureros, de fapt, nimeni nu vrea sa`l auda, mai ales daca doare. Cateodata spunem adevarul, pentru ca adevarul e tot ce putem sa oferim. Uneori spunem adevarul pentru ca trebuie sa`l spuneti cu voce tare ca sa`l auzim si noi cu adevarat. Si uneori spunem adevarul pentru ca nu ne putem abtine si uneori le spunem adevarul pentru ca .. le datoram macar atat. Nu conteaza cat de bune iti sunt intentiile, o sa faci greseli, o sa ranesti oameni, o sa fii ranit si daca vrei sa`ti revii vreodata nu poti sa zici decat un lucru: "te iert". Doare sa te maturizezi. Cine zice k nu e asa, greseste, dar asta e adevarul: uneori, din ce se schimba lucrurile, din aia raman la fel.
Si uneori schimbarea e buna...Uneori schimabrea e..totul.
“Uita si iarta”. Asa e o vorba. E un sfat bun dar nu e foarte practic. Cand cineva ne raneste vrem sa`l ranim si noi. Cand cineva greseste in fatza noastra, vrem drepatate. Fara iertare, vechile neintelegeri nu se sting niciodata, vechile rani nu se vindeca si tot ce putem sa speram e ca intr`o zi vom fi destul de norocosi incat sa putem uita. Ne place sa ne prefacem ca suntem oameni de stiinta, puternici si calculati, ne place sa ne prefacem ca nu stim ce e teama, dar undeva in adancul nostru credem k putem sa taiem tot ce ne bantuie. Chiar daca incercam sa taiem durerea, sau ca o ascundem in fundul unui dulap de cele mai multe ori esuam, asa ca singurul mod in care putem sa scapam de ce ne chinuie e sa intoarcem pagina sau sa lasam o istorie veche sa se odihneasca in pace.
Exista o zi formata din toate celelalte zile in care te lupti sa salvezi o viatza si eshuezi. Ziua asta te face sa fii recunoscatoare ca poti sa faci si cel mai mic lucru. Trebuie sa rezistam. Ceea ce ne ne face sa nu dormim noaptea este durerea pe care am cauzat`o, bolile pe care nu am putut sa le vindecam, vietile pe care le`am naruit sau pe care nu am reusit sa le salvam .La sfarsitul zilei, realitatea nu seamana deloc cu ce ne`am imaginat, la sfarsitul zilei, realitatea e, mult prea des, taman pe dos.
Cred ca e mai bine sa`ti fie cineva alaturi, chiar daca doare, chiar daca e cel mai dureros lucru pe care`l faci, chiar daca e cel mai dureros lucru pe care a trebuit sa`l faci vreodata, cred ca e bine sa ai pe cineva alaturi. Uneori lumea pare a fi cu susul in jos si apoi, cumva, desi prea putin probabil si cand te astepti mai putin, lumea se intoarce la normal.
