Andrutzel

Da.Pai spun la trecut pentru ca asta vara am fost in Franta.Vroiam sa uit de tot pentru cele 12 zile petrecute cu unele persoane importante in viata mea.Si da,am reusit sa uit,cu toate ca eram constienta ca las acasa un fratzior nazdravan,prietenii,pe tata si ca o sa`mi fie dor de ei si de Buzau,de Romania.Vroiam ca vacanta aceea s`o traiesc ca si cum ar fi fost ultima data cand puteam iesi din tzara.Eram foarte fericita ca aveam sansa sa`l uit pe EL in astea 12 zile,din El special sa fie doar un EL obisnuit,un strain.
Eram cu totii nerabdatori sa plecam la drum.Si iata,a venit ziua.Cand am ajuns in fatza Salii Polivalente de unde ne lua autocarul,era o multime de lume plina cu bagaje si foarte fericita pentru a descoperii ascunsurile tzarilor prin care trecem.
Am plecat,cu Diana langa mine,ce imi mai trebuia?Nimic. :) . Mi`am facut prieteni acolo,m`am simtit bine.Dar cu toata actiunea pe care n`am prezentat`o aici pentru ca este foarte lunga :)) ...timpul a trecut imposibil de repede.
Am revenit acasa,dupa acele zile patrecute la mare departare de casa.Deabia asteptam sa`i vad pe ai mei,dar stateam cu gandu ca o sa`mi fie dor totush de toata gasca de acolo.Revenisem in Romania,tzara cu probleme,Romania unde totul e realitate chiar si atunci cand visezi,dar cu toate astea ne adaptam.Deja se vedea ca am ajuns acasa.Nervi,supararile,gandurile fara noima iar imi dadeau tarcoale.Oriunde ma duceam parca era totul la fel,ma saturasem sa fiu eu.Eram dezamagita de cei care imi promisesera multe si mi`au dat putine,de cei care ma facusera sa visez.Si azi cred ca sunt la fel ca dupa ce am venit din Franta.:) Si ma doare ... pentru ca trebuie sa zambesc in intuneric pentru a se lumina. :)

• 
• 
• 
• 
•