Andrutzel

- Ce intelegi printr`un "om pierdut"?
- Nu stiu exact…
- Astazi l`am revazut. Era in statia de troleu. Nu gasesc decat o singura descriere a sentimentului pe care l`am avut atunci cand se afla in fata mea: mila. E dureros sufletul aceluia in careimai tii la el?
- Nu stiu. Am luptat atat de mult cu mine in ultima vreme incat nu mai sunt sigur de nimic. Mi`am impus insa să fiu indiferent, iar asta pana la urma mi-a reusit. Era ca si cum nu mai era el, nu mai era persoana care ma fascinase, si era bine.
- Asta ar fi de bine...
- Daca ar fi sa fiu egoista, da, acum mi`e mila. Insa stiu ca trebuie sa recunosc ca nu mai am ce sa fac. Luptam, iar la un moment dat ingropam toate armele fara a ne mai pasa de razboi. Pur si simplu clacam si aia e . Renuntam la lupta noastra pentru o singura idee: linistea
- Ce vrei sa spui cu asta?
- Ca oricat de greu ne`ar fi, trebuie sa trecem peste orice. In iubire e cel mai greu, pentru ca nu poti sa`ti smulgi inima din piept. Si pentru ca nu te poti chinui la infinit trebuie ca la un moment dat sa poti privi si in alte directii, sa vezi ca mai exista maini de care sa te tii, brate care sa te imbratiseze si zambete pe care sa le primesti.
- Si ce`ai facut pana la urma?
- I`am intins mana si i`am spus pa! M`am simtit atat de puternica facand asta. In zilele acestea, fericirea mea nu se mai afla la el. M`am urcat in autobuz si m`am gandit ca mi`e mile, ca arata jalnic, ca s`a pierdut. Dar eu nu mai aveam ce face, fusesem nevoita sa trec peste.
- Deci ...
- Deci exista cel putin o dată in viata cand murim si cand renastem. Exista cel putin o data cand ne inselam crezand ca viata noastra s`a oprit intr`un punct. Nu este adevarat. Exista insa si o parte de realitate aici, ca trebuie sa ne rupem in acel punct, sa ne scindam sufletul lasand o parte acolo. Trebuie sa ne continuam drumul zambind chiar daca semnul ranii nu va disparea niciodata. Mi`am bagat castile in urechi si priveam pe geamul plin cu zoaie al troleului. Stiam ca totul era doar o intamplare. Si totul urma sa treaca...

• 
• 
• 
• 
• 

Avem nevoie sa se intample ceva. Avem nevoie de un semn ca lucrurile se vor schimba, am nevoie de un motiv sa mergem mai departe. Avem nevoie de putina speranta, si daca nu am nicio speranta, trebuie sa stam in pat si sa simtim ca s`ar putea sa murim azi.
Oameni au nevoie de o multime de lucruri ca sa simta ca traiesc.: familie, dragoste, sex, dar de fapt, avem nevoie de un singur lucru ca sa fim in viata. Avem nevoie de o inima care sa bata. Exista un termen stiintific pentru asta: lupta sau fugi.E un instinct. Nu il putem controla. Sau oare putem? Atunci cand inima noastra este in pericol actionam in 2 moduri: fie fugim, fie.. atacam.
Lucrurile pe care ni le amintim cel mai bine sunt acelea pe care nu ar fi trebuit sa le facem si totusi le`am facut. Daca nu poti sa spui ceva nu inseamna ca nu vrei. Poti sa vrei foarte mult. Sunt unii oameni cu care poti sa stai si sa fii fericit cu ei si sa nu`i iubesti, sau sa iubesti pe cineva dar sa nu vrei sa fii cu el. Nu e nevoie sa iubesti pe cineva pentru ca vrei. E frustrant cand mintea iti spune ceva si ceea ce vrei nu se potriveste. E complicat. Dar asa e viata. Uneori cand incercam sa ajutam, facem mai mult rau decat bine, si apoi vina isi arata chipul cel urat. Depinde de tine ce faci cu vina: fie lasi vina sa te faca sa revii la ceea ce ti`a provocat necazul, fie inveti din asta si faci tot ce poti pentru a merge mai departe. Dorinta ne lasa cu inima frante, ne consuma. Dorinta iti poate distruge viatza, dar oricat de greu e sa iti doresti ceva, oamenii care sufera cel mai mult, sunt cei care nu stiu ce vor. Unii dintre noi avem acel lucru pe care si`l doreste toata lumea si consideram asta ca pe un facut. Daca nu ar fi asa, daca nu am putea sa fim cu persoana pe care o iubiti, cred ca daca l`am auzi ca ne premite sa ne iubeasca, sa ne onoreze si pretzuiasca indiferent ce s`ar intampla, ne`am gandi tot timpul la asta.
Cea mai grea parte, cand e vobra de renuntat la ceva, e sa vrei sa renunti. Dar exista un motiv pentru care am devenit dependenti, nu ? Prea des se intampla ca, la un moment dat, lucrurile obisnuite din viatza sa depaseasca un anumit prag si sa devina obsesive, un viciu incontrolabil. Cautam cu disperare euforia, euforia care face ca toate celelalte sa paleasca. Ne spunem ca realitatea e cea mai buna. Ne convingem singuri ca e mai bine sa nu visam niciodata. Dar m cei mai puternici si hotarati dintre noi, raman la visul lor. Sau ne gasim in fata unui vis nou pe care nu l`am luat in considerare niciodata.
Ne trezim si descoperim ca in ciuda oricarei ratiuni, suntem plini de sperante. Si daca avem noroc ne dam seama in fara tuturor lucrurilor, in fata vieti: adevaratul vis e sa fi capabil sa mai visezi la ceva, o iei pe un drum si, deodata realizezi ca, de fapt ai luat`o pe un drum gresit.”Nu, nu asta e drumu pe care trebuie sa merg si e bine”, pentru ca inveti si`ti dai seama ca poti sa faci fatza solutiei. Probabil cu dependenta e ca niciodata nu se termina cu mine. Pana la urma, oricare ar fi drogul nostru, la un moment dat inceteaza sa ne faca sa ne simtitim bine si incepe sa ne faca rau. Totusi, se zice k nu poti sa te lasi pana nu ajungi la pragul cel mai de jos. Pentru ca indiferent cat de rau ne raneste un lucru ,uneori, renuntzarea la el doare si mai tare.
Adevarul e dureros, de fapt, nimeni nu vrea sa`l auda, mai ales daca doare. Cateodata spunem adevarul, pentru ca adevarul e tot ce putem sa oferim. Uneori spunem adevarul pentru ca trebuie sa`l spuneti cu voce tare ca sa`l auzim si noi cu adevarat. Si uneori spunem adevarul pentru ca nu ne putem abtine si uneori le spunem adevarul pentru ca .. le datoram macar atat. Nu conteaza cat de bune iti sunt intentiile, o sa faci greseli, o sa ranesti oameni, o sa fii ranit si daca vrei sa`ti revii vreodata nu poti sa zici decat un lucru: "te iert". Doare sa te maturizezi. Cine zice k nu e asa, greseste, dar asta e adevarul: uneori, din ce se schimba lucrurile, din aia raman la fel.
Si uneori schimbarea e buna...Uneori schimabrea e..totul.
“Uita si iarta”. Asa e o vorba. E un sfat bun dar nu e foarte practic. Cand cineva ne raneste vrem sa`l ranim si noi. Cand cineva greseste in fatza noastra, vrem drepatate. Fara iertare, vechile neintelegeri nu se sting niciodata, vechile rani nu se vindeca si tot ce putem sa speram e ca intr`o zi vom fi destul de norocosi incat sa putem uita. Ne place sa ne prefacem ca suntem oameni de stiinta, puternici si calculati, ne place sa ne prefacem ca nu stim ce e teama, dar undeva in adancul nostru credem k putem sa taiem tot ce ne bantuie. Chiar daca incercam sa taiem durerea, sau ca o ascundem in fundul unui dulap de cele mai multe ori esuam, asa ca singurul mod in care putem sa scapam de ce ne chinuie e sa intoarcem pagina sau sa lasam o istorie veche sa se odihneasca in pace.
Exista o zi formata din toate celelalte zile in care te lupti sa salvezi o viatza si eshuezi. Ziua asta te face sa fii recunoscatoare ca poti sa faci si cel mai mic lucru. Trebuie sa rezistam. Ceea ce ne ne face sa nu dormim noaptea este durerea pe care am cauzat`o, bolile pe care nu am putut sa le vindecam, vietile pe care le`am naruit sau pe care nu am reusit sa le salvam .La sfarsitul zilei, realitatea nu seamana deloc cu ce ne`am imaginat, la sfarsitul zilei, realitatea e, mult prea des, taman pe dos.
Cred ca e mai bine sa`ti fie cineva alaturi, chiar daca doare, chiar daca e cel mai dureros lucru pe care`l faci, chiar daca e cel mai dureros lucru pe care a trebuit sa`l faci vreodata, cred ca e bine sa ai pe cineva alaturi. Uneori lumea pare a fi cu susul in jos si apoi, cumva, desi prea putin probabil si cand te astepti mai putin, lumea se intoarce la normal.

• 
• 
• 
• 
• 

Am crezut ca intr`o zi buzduganul va lovi in usa mea si am sa ies sa te imbratisez.Vroiam sa`ti revad calul alb.Mi`ai promis ca`l voi calari candva,si acum cand in sfarsit as fi putut,ne`ai lasat sa ratacim printre faruri de masini.Trebuia sa crestem mari si sa luptam cu toti zmeii din lume..nimeni nu mai vrea sa lupte,Fat-Frumos.Oamenii n`au timp sa fie viteji,unii spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a pierdut.Mi`ai promis ca o sa ma inveti ce`ai onoarea Fat-Frumos,da` nimeni nu mai foloseste cuvantul asta.Nici in reclame nu l`am auzit, foarte rar in filme.Da` mereu apare unu care spune ca esti prost daca ai onoare.Ai plecat,si nu m`ai lamurit.In fiecare seara ajungem in acelasi loc, Fat-Frumos, niste case mici,iar eu stiu sigur ca am fost in castelul tau.Mi`ai spus ca nu pot sa stau mult,venea zmeul si trebuia va luptati si toti oamenii fac aceleasi lucruri.Cei singuri,inta`n casa,arunca niste chei pe masa,se duc la frigider, scot o sticla, beau,si privesc in gol.Apoi se trezesc ca din vis,se
duc in alta camera,se aseaza pe canapea si dau drumul la televizor.In fiecare seara, mii de oameni fac aceleasi lucruri,in acelasi timp,in aceleasi case mici,Fat-Frumos.
Am fi putut fi singuri Fat-Frumos.Mi`ai promis ca n`o sa dormim doua nopti in acelasi loc Fat-Frumos,c`o sa zburam peste munti calare pe`un caii nostri albi si`o sa calatorim in acelasi timp cu stelele,si unde vom vedea o luminita cat de mica, acolo vom cobori,si vom innopta.M`am gandit ca n`o sa pot zbura Fat-Frumos,dar eram sigur ca voi calatori.Si luminite sunt peste tot Fat-Frumos, asta ma doare.Nici macar n`ar fi trebuit sa le cautam.E mult mai simplu decat pe vremea ta,si tu nu esti aici.Spuneai sa inconjuram pamantul,si sa raspandim binele in lume,dar nu mi`ai spus niciodata ce inseamna binele.N`ai apucat!
De ce m`ai lasat Fat-Frumos,de ce?M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini,nu stiu drumul spre castel,si acasa doare.De ce m`ai tradat Fat-Frumos, de ce?Treci
incoace sa lupti,sa m`ajuti sa castig,Nu mai stiu sa iubesc,fara tine mi`e frig.
Stii cat se cearta oamenii pe chestia asta cu binele?Ma enervezi Fat-Frumos ca esti iresponsabil.M`ai lasat cu ochii`n soare.Vreau sa fac tot ce faceai tu,si sa traiesc cum traiai tu, Fat-Frumos,si sa`i invat si pe altii.Prietenii trebuia sa ma ajute,nu Fat-Frumos?Trebuia sa plecam impreuna la drum,trebuia sa stiu sa`i aleg,nu Fat-Frumos?Ei bine, afla ca sunt singur!Sunt singur si tu nu esti aici.Fomila,Setila,Pasari-Lati-Lungila.Sunt inconjurat de niste idioti in costume gri cu care ma vad miercurea la mall si care canta cantece despr bere.Si nici macar nu`si mai amintesc de tine.Imi spun ca au cunoscut`o doar pe Ileana Cosanzeana,dar ca de tine nu`si aduc aminte.Si rad Fat-Frumos, rad de tine, rad de mine.Trebuia sa fii aici,lasule,sa ne`nveti sa luptam,sa ne vorbesti despre onoare si prietenie,sa ne spui despre sacrificiu.Trebuia ramai aici,sa te aperi,Fat-Frumos.Pentru ca eu n`o pot face in locul tau,ca nu m`ai invatat,Fat-Frumos.Ai plecat ca un las,Fat-Frumos,si nu ne`ai invatat nimic.Ai fi putut macar sa`mi spui cum ai facut s`o iubesti doar pe ea Fat-Frumos.Pentru ca eu stiu ca ea te`a ajutat mult.Cum ai reusit sa iubesti o singura fata?Te urasc Fat-Frumos,te urasc in numele tuturor calculatoarelor din lume.Tastez numele tau,si mii de pagini imi vorbesc despre tine si tu nu esti nicaieri Fat-Frumos.Si nici zmeul nu mai e printre noi,asa as fi fost sigur ca ai existat.Ai plecat Fat-Frumos,si ai luat cu tine si binele si rau.Te urasc,Fat-Frumos.Te urasc!

• 
• 
• 
• 
• 

Aseara te`am visat. Stiu ca nu te`am mai vazut niciodata,dar cred ca o parte din
mine tanjeste dupa privirea ta.Imi pare rau ca am fost o lasa si nu ti`am spus atunci ce am simtit. Nu,pe tine nu te`am iubit.Am iubit ochii tai de un albastru senin,am iubit mana ta atunci când o prindea din zbor pe a mea.Imi aduc aminte de poeziile scrise la sfarsitul caietului "universal". Dar stiai ca visez,asa ca mai lasat sa astern pe hartie sentimentele pure care ma copleseau.Puneam atata suflet în ceea ce faceam,încercam sa ajung ceea ce sunt astazi.Da,eram o copilă,dar nu s`au schimbat multe.Am ramas aceeasi.Am acelasi vis maret,aceleasi dorinte,aceleasi pasiuni.
Nu aveam curajul sa iti vorbesc,dar ce rost aveau toate acele cuvinte rostite? Privirea ta era singurul lucru de care aveam nevoie.Vedeam in ochii tai dorinta de a experimenta.Da,aveai un farmec aparte.Imi placea sa te privesc de la fereastra clasei mele. Imi placea sa te întalnesc pe coridoarele liceului,in pauze.Simteam ca pe zi ce trece sunt tot mai aproape de tine,dar de fapt totul ne despartea.Erai un intrus în viata mea,eram o necunoscuta pentru tine.Nu ai iesit din viata mea.Cel putin,privirea ta a ramas in sufletul meu si acum.
Priveam azi cerul senin si ma intrebam de ce te`am visat.Ce a fost între noi?Nu te`am vazut niciodata in realitate.Ai aparut din senin in visele mele.Nu stiu cine esti si nu stiu cum ai ajuns pana in gandul meu.Vreau ca imaginea pe care o port in inima mea,cea a ochilor tai albastri,sa nu fie uitata într`un colt al mintii mele.Nu ma intreba "de ce?" ca nu stiu.Dar nu am de ce sa ma tem.Tu nu esti real,esti doar in visul meu,o imagine care dispare atunci cand ma trezesc.O iluzie dupa care tanjesc in fiecare noapte din momentul in care te`am visat prima oare.

• 
• 
• 
• 
• 

Aceste incantari violente au finaluri brutale si in triumful lor se ating,ca focul si praful de pusca...care,pe cand se saruta se mistuie.

Eram intr`o gradina foarte frumoasa cu multe flori,alaturi de Edward.Vroiam sa il prezint si bunicii.

Era ziua mea.Tata venise foarte voios la mine in camera cu un cadou si`un tort.M`am dus la scoala.Vorbeam cu prietenii mei dar copii familiei Cullen venisera si ei au plecat.Edward a venit primul la mine si mi`a spus "La multzi ani!",apoi mi`a spus ca ziua mea este un adevarat motiv de sarbatoare si ma saruta.A aparut Jacob,mi`a spus la multzi ani si el si mi`a dat o bratzara.A fost foarte frumos gestul lui.

Am intrat cu Edward in scoala si era cam iritat de cadoul de la Jacob: "De ce Jacob iti poate face un cadou si eu nu?" si i`am raspuns "Pentru ca eu nu am ce sa`ti dau tzie.",dar el cu o voce foarte linistitoare mi`a spus : "Bella,tu imi oferi totul doar existand pe lume.".In drum sper clasa Alice,sora lui Edward cu care ma imprietenisem si eram foarte bune prietene,a venit si mi`a oferit un cadou si ma invitat la o petrecere la ei acasa.

Eram in clasa,ne uitam la Romeo si Julieta,dar eu cu Edward nu eram prea atenti asa ca profesorul de romana ia spus lui Edward sa spuna ultimile replici ... si le`a spus.Dupa ora mi`a aratat familia Voltori intr`un tablou de care`mi povestise in clasa.Era o familie foarte puternica.Erau ca niste regi ai lumii.Dar langa ei era si tatal lui Edward,Carlisle.Traise cu alaturi de ei cativa zeci de ani.Familia Voltori nu au niciun respect pentru viatza omeneasca,dar respecta arta,stiintza si legile.

Venise ziua cu petrecerea.Am intrat in casa,erau toti acolo in camera.Mama lui Edward a fost tare dragutza cu mine.Rosalie mi`a dat si ea un colier,Emmet mi`a dat un sistem audio.Il instalase deja in masina.De la sotii Cullen primisem o oglinda in care m`am taiat si sangele care se prelingea pe degetul meu la facut pe Jasper sa ma atace.

Eram in masina,in drum sper casa.Edward a oprit masina si i`am spus : "Nu ma potzi proteja.La un moment dat ceva ne va despatzi.Va fi un accident,o boala sau batranetzea,cata vreme sunt om si singura solutzie e sa ma transformi". Mi`a spus ca daca ma transforma nu ar fi o solutzie ci o tragedie dar stiam ca nu ma va mai placea dupa ce ajung sa arat ca o "bunicutza",dar mi`a spus ca eu nu inteleg ce simte pentru mine deloc.I`am spus ca inca este ziua mea si .. ma sarutat.Apoi i`am spus ca`l iubesc si`am plecat in casa.

Ascultam muzica,si`mi aminteam de zilele cand stateam la masa cu prietenii mei,cand stateam cu ochii dupa Edward.M`am intalnit cu el si ne`am dus in padure.Mi`a spus cele mai dureroase cuvinte:
"-Trebuie sa plecam din Forks.
-De ce? l`am intrebat nedumerita
-Carlisle ar trebui sa aiba cu zece ani mai mult decat arata.Oamenii incep sa observe.
-Bine ... eu .. va trabui sa ma gandesc la o explicatie pentru Charlie.Cand spui "noi" ...
-Ma refer la mine si la familia mea . imi raspunde
-Edward,ce s`a intamplat cu Jasper a fost un nimic.
-Ai dreptate.Nu a fost nimic.Nimic mai mult decat lucrul la care ma asteptam dintotdeauna.Nimic pe langa ce s`ar fi putut petrece.Locult tau nu e in lumea mea.
-Locul meu e cu tine.
-Nu.Nu e asa.
-Vin cu tine.
-Bella,nu vreau sa vii!
-Nu ma vrei?
-Nu.
-Asta schimba lucrurile cu mult.
-Dar,daca nu iti cer prea mult,imi potzi macar promite ceva?
- ...
-Sa nu faci niciun gest nesabuit.Pentru binele lui Charlie.Si eu iti voi promit in schimb un lucru.Acum ma vezi pentru ultima oara.Nu ma voi intoarce,si tu iti vei putea continua viatza fara vreun amestec din partea mea.Iti jur ca va fi de parca n`as fi existat niciodata.
-Daca o faci pentru sufletul meu,ia`l!Nu`l vreau daca nu te am pe tine.
-Nu e vorbe de sufletul tau.Tu nu esti buna pentru mine.
-Nu sunt suficient de buna pentru tine ...
-Regret doar ca am lasat prea mult timp lucurile asa.
-Te rog ... nu
-Adio,Bella!"
Asta a fost ultima mea conversatie cu Edward.Ma durut sufletul cand a plecat.Am crezut ca o sa se termine totul.Lunile treceau.Eu stateam intr`un coltz al camerei uitandu`ma pe geam,nemiscata.Reusheam sa vorbesc cu Alice prin e`mailuri: "Alice,ai disparut,ca tot restul.Cu cine as putea vorbi acum?Ma simt pierduta.Cand ai plecat,cand a plecat el ... ati luat totul cu voi.Oriunde as privi vad doar absentza lui.De parca in pieptul meu a ramas o gaura imensa.Dar intr`un fel ma bucur.Durerea este singurul lucru care`mi aminteste ca el a fost real.Ca toti ati fost aivea".
Incepusem sa visez noaptea urat,sa am coshmaruri,sa tzip in somn.La scoala stateam la masa lor si ma gandeam pe unde umbla.Asa au trecut multe noptzi nedormite,cu fel si fel de ganduri.Tata vroia sa plec din Froks,sa ma duc sa stau cu mama,dar n`am vrut chiar daca stiam insa ca Edward nu se va intoarce.A-2-a zi m`am dus cu Jessica la cumparaturi.Trebuia sa ies cumva din starea asta.Nu ca daca as fi iesit cateva ore cu ea mi`ar fi trecut.Dar puteam sa vorbesc cu cineva.Ne plimbam cand am vazut niste tipi cu motociclete.Mi se pareau cunoscuti de cand ma atacasera atunci la biblioteca.Am vrut sa ma duc la ei insa imaginea lui Edward ma urmarea intr`una si mi`a spus ca e periculos si sa plec.Dar nu l`am ascultat.M`am dus sa vad daca erau ei sau nu.

O alta zi obisnuita.Jacob era prin preajma.Ii adusesem o motocicleta s`o repare apoi sa ma invetze sa merg cu ea.Incepuse sa`mi placa adrenalina.Jacob mi`a facut cunostitza cu prietenii lui : Quil si Embry.Incepuse sa`mi placa Jacob.Vroiam sa vorbesc cu cineva,sa`i spun despre el.Ma face sa ma simt mai bine.Adica .. ma face sa ma simt vie.Golul din pieptului meu,cand sunt cu Jacob,ma simt de parca,aproape s`ar vindeca... pentru o vreme.Insa nici chiar Jacob nu reusea sa tzina cosmarurile la distantza.Tata credea ca .. daca imi petrec mai mult timp cu Jacob,ma voi linisti,ca uneori trebuie sa invatz sa iubesc ce`mi face bine.

Eram cu Jacob in masina.Vorbeam despre motociclete dar a inceput sa`mi povesteasca de Sam.Ca el si prietenii lui se cred cam stapani pe aici,ca Embry le spunea "bataushi umflatzi de steroizi".Acum .. e total schimbat.Mi`a povestit de Embry.Cum s`a departat de el.Lipsea de la scoala,apoi din senin a reaparuse gasca lui Sam si ... .La fel patzisera si Paul si Jared.Ajunsesem la locul unde trebuia pentru prima data sa incerc sa merg cu motocicleta.Si`am pornit,nu foarte mult insa,pentru ca imaginea lui Edward imi aparuse in fatza,asemenea unei fantome si`mi spunea mereu sa ma opresc.Dar nu am bagat de seara.Am inceput sa merg cu motocicleta dar din cauza lui Edward m`am prabusit cu capul de o piatra.Am vrut sa mai incerc o data,insa Jacob nu ma lasat.Jacob incerca sa ma ajute si il priveam atat de patrunzator pana ma intrebat de ce ma uit asa .. si i`am spus ca este chiar dragutz.Probabil atunci mi`am dat seama ca incep sa`l plac pe Jacob.

M`am dus la scoala.Ei,prietenii mei din prima zi de scoala,erau tot acolo.La aceeasi masa.M`am asezat langa ei si`au ramas cam surprinsi sa ma vada printre ei.Mike insa nu s`a lasat si ma invitat sa vedem un film si`am acceptat.Ajunsi in sala de cinema,lui Mike nu s`a simtit chiar bine iar Jacob a plecat dupa o portzie buna de cearta cu Mike.

Trecuse mult timp,cu Jacob nu mai vorbisem deloc si tot il cautam.Ii lasam mesaje,ii sunam.Tata plecase la pescuit cu un prieten de`al lui iar eu m`am dus acasa la Jacob sa vorbesc cu el.L`am vazut,era afara in ploaie.Era total schimbat.Se tunsese.Am strigat dupa el si`am inceput sa vorbim pe un ton foarte ridicat.
"-Jacob..te`ai tuns si te`ai tatuat?
-Pleaca!
-Ce?
-Pleaca!
-Ce`ai patit?Ce s`a ... HEI!Ce s`a intamplat?Sam a ajuns ca tine?Asta s`a intamplat?
-Sam a incercat sa ma ajute.Nu`l invinovatzi pe el.Daca vrei sa dai vine pe cineva,uite`te la bautorii aia de sange pe care`i iubesti.
-Nu stiu despre ce vorbesti.
-Stii exact despre ce vorbesc.I`ai mintzit pe toti.Pe Charlie ... dar pe mine nu ma potzi mintzi...Uite Bella,nu mai puteam fi prieteni.
-Jacob,stiu ca te`ma ranit.Ma ucide!Ma omoara!Mai lasa`mi timp sau ...
-Nu!Nu tu esti de vina.
-"Nu esti nu de vina,ci eu." , nu?
-E adevarat,eu sunt de vina.Nu sunt ... bun.Am fost,dar nu mai sunt.Nu prea conteaza.S`a terminat.
-Nu te potzi despatzi de mine.Adica ... esti cel mai bun prieten al meu.Mi`ai promis
-Stiu.Am promis ca nu te voi rani,Bella si acum imi tzin promisiunea.Du`te acasa si nu te mai intoarce sau vei fi ranita."


"Alice lucrurile ... lucrurile merg din nou prost.Fara Jacob nu pot indura.Nu`l mai vad pe Edward.Nu prea mai simt ca a existat vreodata.Voi gasit acel loc in care il voi putea revedea."

Am plecat la drum,in poienitza unde candva eu cu Edward stateam intinsi pe iarba.Nu mai ramasese nimic,decat pamant.Aparuse Laurent acolo.Imi dezvaluise ca a venit ca sa vada daca mai sunt sub protectia familiei Cullen si daca ei vin des pe aici.Atunci iar a aparut imaginea lui Edward ca o fantoma spunandu`mi sa`l mint.Laurent mi`a spus ca Victoria la pus sa vina sa ma omoare pentru ca si Edward la omoar pe prietenul ei.Am vazut ca Laurent sa apropie de mine si`am spus in gand " Edward,ajuta`ma!" si atunci din padure au iesit lupi si`au tabarat pe Laurent.Stiam ca lupii vor fi mortzi si la Laurent va fi spus ca sunt fara aparare.

Era seara.Jacob venise sa vorbeasca cu mine.Venise sa`si ceara scuze si sa`mi explice,dar "nu la propriu"spunea el.Mi`a plecat insa mi`a spus ca e un secret care nu mi`l poarte spune ,si .. a plecat.Dupa cateva zile m`am dus la el acasa si dormea.I`am vazut prietenii afara si m`am dus repede si nervoasa sa`i intreb ce i`au facut lui Jacob fara a sti insa ca ei erau lupi si puteau sa se transforme pentru a ma rani.Si da .. am incercat sa`i enervez atat de tare incat m`au atacat,iar Jacob ma salvat.

I`am scris iar lui Alice pentru ca .. totul era ciudat.
"Alice,e cu putintza ca totul sa fie adevarat?Basmele si povestile de groaza?E posibil sa nu existe "sanatos" sau "normal"?..."


Aflasem ca Victoria era aici pentru a`mi face rau.M`am dus acasa alaturi de Jacob.Mi`a spus sa nu`mi fac griji.

"Alice,sunt bine..pana cand raman singura si in ultima vreme se intampla tot timupl.Jacob a plecat,o vaneaza pe Victoria si Charlie il vaneaza pe Jacob.Voi v`ati dus si Edward.Acum nu mai e .... nimic.Oriunde`ar trebui sa merg,orice ar fi sa fac ca sa`l revad..."

M`am dus la stanca unde Sam si prietenii lui se aruncau in mare.Vroiam de mult sa vad senzatia pe propria`mi piele si atunci iar a aparut Edward ca o fantoma spunandu`mi sa nu ma arunc.Si Victoria era acolo,in apa.M`am aruncat dupa stanca si de atunci nu am mai stiut ce se intampla.M`am trezit la mal,Jacob a venit sa ma ajute si ma dus acasa.Am vrut sa ma dau jos din masina insa Jacob ma oprit si mi`a spus ca acolo e un vampir.I`am vazut masina lui Carlisle.M`am dus repede si`am intrat in casa si`am gasit`o pe Alice.M`am bucurat foarte mult si mi`a spus ca .. datorita ei sunt in viatza.Edward sunase la mine acasa dar a raspuns Jacob.Alice a venit si mi`a spus.Edward credea ca sunt moarta si vroia sa se omoare si el .. Asa ca am plecat cu Alice la Edward pentru a ma vedea vie.
Edward era la familia Voltori unde astepta sa`l omoare.L`au refuzat asa ca Edward se hotarase sa iasa la lumina soarelui pentru ca oamenii sa`l vada cine e cu adevarat.Nu mai aveam foarte mult timp la dispozitize dar ajunsesem cand a trebuit.Am inceput sa alerg prinde oameni,sa`i imping pentru a anunge la ceasul mare din perete.Acolo,la acel balcon urma sa iasa Edward si trebuia sa`l opresc.
Ajunsesem exact cand ceasul a sunat pentru ca Edward sa se arate lumii.Am fugit printr`o fantana arteziana,am sarit in bratzele lui si l`am strans cat am putut de tare:
-Deschide ochii!Priveste`mi!Sunt vie.
-Esti aici.Esti vie.
-Da.Trebuia sa ma vezi o data ... ca sa stii k sunt vie si ca nu ai de ce sa te simti vinovat.Acum .. te pot lasa sa pleci.
-Nu va mai trabui niciodata sa ma lasi sa plec.Eu nu mai puteam trai intr`o lume in care tu nu ai fi existat.
-Dar ai spus ...
-Am mintzit.A trebuit sa te mint si m`ai crezut cu atata ushurintza.
-Pentru ca nu are nicio noima ca tu sa ma iubesti.sunt doar un om .. neinsemnat.
-Nu!Tu esti totul pentru mine.TOTUL!

Familia Voltori nu s`a lasat si la chemat inauntru pentru a vorbi cu el.M`a luat si pe mine si pe Alice.Am intrat intr`o camera foarte mare.In fatza erau cei 3 membri ai familiei Voltori.Ne asteptau.Cum m`au vazut,au inceput sa se ia de mine.Credeam ca voi ajunge un desert pe tava lor.Aro a pus mana pe mana lui Edward astfel reusea sa`i citesasca gandurile.Si`a dat seamna ca si Edward poate citi mintzile oamenilor dar nu si pe a mea.Nici Aro nu reusise sa`mi citeasca mintea.Aro vroia sa ma puna in niste situatii foarte nemaiobisnuite.Prima data a pus`o pe Jane sa`i transmita durere lui Edward pana se sfarsea.Am reusit sa trec peste asta strigand de foarte multe ori sa se opreasca.A incercat sa`mi trainsmita si mie durere,insa n`a resuit.Felix a vrut sa`l omoare pe Edward,dar i`am impieducat.Le`am spus sa ma omoare pe mine,nu pe el.

M`am trezit foarte speriata.Edward era langa mine.A inceput sa`mi spuna lucruri de care am ramas uimita.Mi`a dat de inteles ca .. el nu vrea sa fiu transformata in vampir.

Ajunsesem la el acasa :
-Stitzi cu totii ce`mi doresc si stiu cat de mult cer.Cred ca singura modalitate corecta e sa votatzi.
-Nu stii ce spui
-Taci!
-Alice ..
-Eu te consider sora mea.
-Imi pare rau.Va cer iertare amandurora pentru felu in care m`am purtat.Si sunt recunoscatoare ca ai avut curajul sa`mi salvezi fratele...dar nu asta e viatza pe care mi`o alesesem.Mi`ar dori sa existe o cale sa votez "nu" pentru mine ..asa ca ..nu. spune Rosalie.
-De ce imi faceti asta?Stitzi bine ce inseamna.
-Ai ales sa nu traiesti fara ea,ceea ce nu`mi da de ales.

Voi astepta pana la absolvire ca sa`i fie mai ushor lui Charlie.Mi`as dori ca Edward sa ma poata transforma.

-Lasa`mi ...5 ani.
-E prea mult timp
-Atunci ... 3
-...
-Esti atat de incapatzanata.
-Ce asteptam?
-Am o singura conditzie,daca vrei s`o fac eu insumi.
-Care e conditzia?
-Si apoi .. eternitatea
-Asta iti cer.
-Marita`te cu mine,Bella!

• 
• 
• 
• 
• 

Niciodata n`am dat prea mult importantza felului in care voi muri.Dar sa mori in locul cuiva iubit pare o varianta buna ... Nu reusesc sa regret decizia de a`mi parasi caminul.Mi`a lipsit Pheonix.Mi`a lipsit caldura.Mi`a lipsit mama mea iubitoare,excentrica si naina si noul ei sotz,dar cu toate astea voi sta cu tatal meu.E cel mai bine,cred.



In statul Washinton sub un val constant de nori si de ploaie ... este un orashel numit Forks.Aici ma mut.Petreceam aici cate doua saptamani aproape in fiecare vara,dar au trecut ani intregi.Cand am ajuns,nu mi s`a parut nimic schimbat,doar ca eram putin confuza.Urma sa ma duc la alta scoala,colegi noi,prieteni noi.Charlie era tatal meu,unul dintre cele mai bune lucruri la el era ca nu ezita.Prima zi acolo a fost destul de bine.Ne vezitase un prieten de`al tatalui,Billy Black de care aflasem ca`mi luase o masina.Nu stiu de ce.Oricum nu m`am sinchisit prea mult sa aflu de ce pentru ca eram foarte fericita.



Prima zi intr`o noua scoala.Era martie,in mijlocul semestrului.Minunat.Am intrat in scoala oarecum nedumerita dar un tip foarte dragutz pe nume Eric ma lamurit.Era tare amuzant,vorbea cu mine de parca ne`am sti de`o viatza.Mi`am facut prieteni inca din prima zi : Mike,Jessica,Angela,Eric.Eram in sala de mese cu Jessica si Angela cand uitandu`ma pe geam am vazut niste persoane cam ciudate.Le`am intrebat pe fete cine sunt,si mi`au raspuns foarte sec " Copii familiei Cullen".Aflasem ca sunt adoptatzi de familia Cullen si ca s`au mutat aici din Alaska in urma cu cativa ani.Erau destul de retrasi.Rosalie era una dintre fetele familiei Cullen iar Emmet,iubitul ei.Alice o alta fata de`a familiei Cullen,era cam ciudata iar Jasper,iubitul ei parea de parca sufera tot timpul.Nu dupa mult timp intra in sala de mese un alt baiat de`al familiei Cullen.Il chema Edward,era superb.Dar aflasem ca nicio fata nu era prea buna pentru el.M`am intors dupa el ca si cum mi`ar pasa,dar Jessica ma sfatuit sa nu`mi irosesc timpul.Prima ora de biologie.Am intrat in clasa cu Mike,m`am prezentat profesorului iar cand ma uit in banca il vad pe Edward.Am ramas blocata.Nu am vorbit nimic toata ora,era foarte distant de mine si a plecat din clasa inainte de a se suna.Ma intalnisem cu el dupa ,vorbea cu o profesoara rugand`o sa`l mute la alt profil.Am vorbit cu mama apoi.Ma intrebat de scoala,daca sunt primitori colegii dar nu am vrut sa`i dau detalii,mai ales despre Edward.Imi facusem planul sa`l infrunt si sa`l intreb care e problema lui,dar ... nu a mai venit.Si nici in ziua urmatoare nu a aparut.Au trecut mai multe zile si lucrurile incepeau sa devina cam ... ciudate.



O noua zi de scoala.Eram la usha clasei,vorbeam cu Eric cand Mike vine si ma stopeste cu apa.A fost amuzant.Ma uit sper banca si surprinsa raman cand il vad pe Edward.Ma duc totusi in banca,gata sa`l "infrunt".Dar inainte sa spun ceva,ma salutat si si`a cerut scuze pentru ca nu a reusit sa se prezinte data trecuta si ca nu a venit la scoala atatea zile.Si asa am inceput sa comunicam.Ma intrebat daca imi place ploua,ramasesem putin surprinsa de intrebare.Apoi a inceput sa ma intrebe despre mine,despre familia mea.




Eam afara,ma pregateam sa urc in masina si sa ma duc acasa.M`am uitat in spate si vazusem ca el era la masina lui si se tot uita sper mine.In galagia din curtea scolii si aiureala totala a copiilor de 17 ani care conduceau era sa dea peste mine o masina.Ciudat insa,Edward era deja langa mine,sa ma salveze,impingand cu mana masina.Am ramas nedumerita.M`am dus la spital pentru a vedea daca totusi sunt ok.Tata era foarte ingrijorat.M`am dus sa vorbesc cu Edward despre asta.L`am rugat sa`mi spuna cum de a fost asa rapid,cum a reusit sa ma salveze.N`a vrut sa`mi spuna nimic,doar ca .. m`am lovit la cap,nimeni nu ma va crede si caa .. imi place sa fiu dezamagita.Dupa toate astea,a urmat noaptea in care l`am visat.
Urmatoarea zi la scoala Mike a venit la mine si ma invitat sa merg la bal cu el.Edward era in spatele lui.N`am putut sa accept invitatia,gandindu`ma la Edward asa ca l`am mintit si`am spus ca am treaba weekendul acela,dar sa nu se supere prea tare i`am spus s`o invite pe Jessica pentru ca stiam ca il cam place si ... .Am ajuns la gradina botanica.Era foarte frumoas acolo.Jessica a venit repede la mine si mi`a spus ca Mike a invitat`o la bal.Mi`a parut bine pentru ea.Cand am iesit in curtea gradinii Edward a venit dupa mine si mi`a spus ca nu ar trebui sa fiu prietena cu el.I`am raspuns foarte rece "Ar trebui sa`ti dai seama de asta mai devreme.De ce nu ai lasat camoineta sa ma striveasca si te scuteai de toate regretele astea? . El nu s`a lasat invins de cuvintele mele spunadu`mi ca n`ar trebui sa`i fiu prietena,nu ca n`ar vrea.




Prietenii ma invitasera pe plaja Push.M`am dus.Acolo m`am intalnit cu Jacob.Iar el mi`a povestit cate ceva despre "Copii familiei Cullen".Curioasa de ce imi zisese am cautat pe google "Quileute Legends",apoi m`am dus la biblioteca sa`mi cumpar o carte pentru a afla mai multe.In drum sper casa m`am intalnit cu niste "baieti de cartier" care bine inteles ca nu aveau ganduri prea bune.M`am speriat putin,dar la scurt timp a aparut Edward cu masina pentru a ma salva.Era din ce in ce mai ciudat.Nu intelegeam de unde stia ca eu sunt in pericol si cum ajunge asa repede la locul cu pricina.Am intrat cu el intr`un restaurat si mi`a spus ca simte ca trebuie sa ma protejeze.Aflasem ca citeste mintzi,dar mintea mea era imposibil de citit.Dupa ce am plecat de la restaurant,ma dus acasa.Eram in masina si vroiam sa opresc caldura.Am pus amandoi mana in acelasi timp .. si l`am atins.Era atat de rece.M`am shocat.Nu a vrut sa`mi dezvalui nimic nici despre asta asa ca ... am tot cautat pe google pana am gasit resursele necesare pentru a`mi da seama ce este de fapt EDWARD.
Zombi,viteza,putere,piele rece,nemuritor,a baut sange.Edward era VAMPIR!



Urmatoarea zi la scoala am trecut pe langa el indiferenta,dar a venit dupa mine.Cand am vazut ca este in spatele meu am inceput sa vorbesc cu el : "Esti imposibil de rapid si de puternic.Pielea ta este alba si rece ca gheatza.Ochii tai isi schimba culoarea si uneori vorbesti ca si cum ai fi din alt timp.Niciodata nu bei,nu mamanci,nu iesi la lumina soarelui.Stiu ce esti!". Edward nu a fost cine stie ce impresionat dar se astepta sa`i spun cat mai repede si incepe sa strige: "Spune`o!Spune`o tare!Ce sunt.TAREEEEE!".Si fara frica si retzinere ii spun "Esti vampir!".Ma intrebat daca mi`e frica si i`am spus ca nu apoi mi`a aratat cum arata el la lumina soarelui.Si`am inceput a vorbi despre el.Mi`a spus ca a vrut sa ma omoare,ca este cel mai mare ucigash al lumii.Dar nu l`am crezut.I`am spus ca am incredere in el.Apoi mi`a spus ca .. mirosul meu este ca un drog pentru el,ca ma urat pentru ca l`am facut sa`l dorect atat de mult.I`am spus fara sa ma mai feresc ca mi`e frica sa nu`l pierd ...de parca ar fi pe cale de disparitzie.



De 3 lucruri eram sigura.
1.Edward era vampir
2.Era o parte din el si nu stiam cat de puternic era,care tanjea dupa sangele meu
3.M`am indragostit de el in mod neconditzionat si irevocabil.
Zilele treceau si asa am ajuns sa vin cu el la scoala,tzinandu`ma de gat.Toata lumea era prea shocata sa vada ca tipul care zicea ca "nicio fata nu`i buna pentru el" era cu o fata langa el.Dupa scoala am mers cu el undeva in muntzi unde mi`a povestit mai multe despre el si familia sa.



Inceputul unei zile cam urate.Obisnuita de altfel,dar eram bucuroasa k il am langa mine pe Edward.Iesisem afara sa spal masina,cand il vad pe Edward venind sa`mi spuna ca vrea sa ma duca la el acasa.Aaaaa .. foarte greu momentul.Sa vedeti mai departe ..
Ajunsa in casa familiei Cullen eram foarte speriata,era foarte luminos desi ma asteptam la ceva foarte straniu.Ma dus in bucatarie unde era toata familia si sper surprinderea mea,gateau mancare pentru mine.Rosalie insa era cam nervoasa pe mine,nu ma prea suporta.Asa ca am suferit ceva jigniri cand ne`am vazut prima data.Dar m`am inteles foarte bine cu sora lui,Alice.
Edward mi`a aratat lumea lui,cele mai ascunse locuri unde el si le petrece mai tot timpul.Era extraordinar.Nu credeam ca voi vedea vrodata asa ceva.


Vorbeam cu mama la telefon cand deodata apare el in camera mea.Raman uimita.Mi`a spus ca ii place sa ma vada dormind.Se apropia tot mai mult de mine si ma sarutat.A fost fascinant.Ziua urmatoare Edward a venit sa`l cunoasca pe tata si sa`i ceara vroie sa ma lase sa ma duc sa joc baseball cu familia lui.Am inceput sa jucam cand deodata Alice opreste jocul pentru ca 3 "dusmani" ai lor navalisera pe teren.Ne`am adunat toti.Mi`a fost tare frica,insa toti m`au aparat.Aflasem ca James,unu dintre "dusmanii" lor ma va urmarii ca sa ma transforme in vampir sau sa ma omoare.Trebuia sa plec din Forks ca sa ma lase in pace.Si`am plecat cu ei,familia Cullen pentru a ma proteja insa James nu s`a lasat si ma prins in capcana.Ma sunat dupa numarul de acasa si mi`a spus ca mama e in pericol.A trebuit sa fug fara ca Alice sa`si dea seama.M`am dus in sala de balet unde spusese James ca este mama pentru a o salva.Dar nu a fost asa.A inceput sa ma bata,ma dat cu capu de perete,ma muscat,insa Edward a venit repede si`a inceput sa se bata cu el.James a reusit sa`mi bage venin in sange si pentru asta Edward trebuia sa`l "extraga" tot prind`o muscatura.Si`a reusit.


M`am trezit la spital,cu mama langa mine si Edward dormea intr`un pat din lateral.Nu`mi mai aminteam nimic,insa mama a incercat sa`mi povesteasca.


Venise ziua cu balul.Nu eram prea stralucita.Aveam inca piciorul in ghips,insa Edward mi`a spus ca sunt perfecta.Am ajuns acolo.Toata lumea se distra.Mike cu Jessica,Angela cu Eric.Ma bucuram nespus de mult ca erau fericiti.Ne`am dus in foishor,pentru a fi singuri si`am inceput sa dansam.


-Edward de ce m`ai salvat?Daca lasai veninul sa se raspandeasca puteam fi ca tine acum.
-Habar n`ai ce spui.Nu cred ca iti doresti asta.
-Te vreau pe tine pentru totdeauna.
-Nu vreau sa`ti sfarsesc viatza.
-Eu deja mor,cu fiecare secunda,ma apropii,imbatranesc.
-Asa si trebuie sa fie.Viziunile se schimba...
-Da,dar in functie de deciziile oamenilor.Eu am decis.
-Deci asta visezi.Sa venii un monstru.
-Visez sa fiu cu tine pentru totdeauna
-Pentru totdeauna?
-Da...
-Si esti pregatita acum ... ?
-Da.

....

-Nu`ti ajunge o viatza lunga si fericita alaturi de mine?
-Da ba.Pentru moment...


-

• 
• 
• 
• 
• 

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca,tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Am învaţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă !
Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi.
Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese.
Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi.
Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă CI PE CINE AI.
Am învăţat că te descurci şi ţi-e folosit farmecul circa 15 minute. După accea, însă, ar fii bine să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebiue să să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci contează ceea ce poţi să faci tu.
Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ce pot să fac eu pentru a rezolva.
Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe.
Am învăţat că trebiue să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.
Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi.
Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe.
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate.
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.
Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată.
Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.
Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebiue să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii ; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi. Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii.
Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc. Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.
Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale.
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit.
Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă.
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei putea găsi puterea de a-l ajuta.
Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul, pot linişti durerile sufleteşti.
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…
Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.

Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit.

• 
• 
• 
• 
• 

De cate ori am intrat pe nenorocitul asta de blog am scris numa despre durerile sau starile proaste si dramatismu din viatza mea.Acuma .. m`am gandit totush sa vorbesc despre persoanele care`mi fac viatza sa fie frumoasa.Ei sunt persoanele care ma asculta.Ei sunt persoanele care ma bine`dispun mereu.Ei sunt cei care ma face sa fiu optimista.Ei sunt cei care niciodata nu ma lasa la greu.Sunt cei care imi sterg lacrimile si`mi dau si pumni si palme sa ma trezesc la realitate.Insa sunt si cei care imi cer sfaturi si care ma accepta asa cum sunt.

Nu credeam in prietenii.Nu credeam in acel cuvant "prietenie".Dar toata nebunia asta a inceput odata cu ei.

Voi sunteti totul.Voi sunteti cei care ma faceti sa rad pana nu mai am aer.Cu voi mi`am pierdut noptzile.Voi sunteti cei care nu ma refuza niciodata.Numai cu voi pot sa fac poze in ore.Numai voi faceti haz de necaz.Numai cu voi chiulesc de la orele de romana si numa cu voi fug pe coridoare de frica profului de sport.Voi sunteti cei care ati vazut in mine doar parte frumoasa si m`ati acceptat asa cum sunt , nu asa cum v`ati fi dorit.Voi sunteti cei cu care dau in mintea copiilor si ne jucam pititea.Voi sunteti cei care da`ti culoare vietii mele.Voi sunteti prietenii mei si va iubesc cel mai mult din lume! :x

• 
• 
• 
• 
• 

El nu stie sa te iubeasca.Nu stie sa planga , sa rada alaturi de tine.Nu stie sa fie acolo cand ai nevoie de el.El nu stie sa te inteleaga,nici macar nu incearca sa o faca.Nu stie sa spuna din suflet " te iubesc " desi tu ai face asta de`atatea ori.El nu stie ce inseamna sa pierzi o inima.Nu stie sa te imbratiseze,nu stie sa`ti arate caldura lui aparte.Nu`ti intelege gesturile,gandurile,cuvintele.E total pe dinafara in legatura cu tine.Nu stie sa te priveasca in ochi cand iti vorbeste.Nu stie sa te consoleze cand esti la pamant.Nu vede cand esti trista,iar tu mereu simti tremurul din vocea lui atunci cand vorbeste cu tine.Nu te ia seama cand ii spui ca te va pierde.Nu asculta cand ii marturisesti ca nu mai poti.El nu stie sa te faca sa zambesti cand esti suparata.Nu simte in vocea ta durerea si lacrimile.Nu`i pasa cand plangi dupa el nopti intregi.Nu vede cat de mult inseamna pentru tine.Nu prea il intereseaza.

Nu te merita! :)

[ Cu deditactie pentru D . ]

• 
• 
• 
• 
• 

Cum ai ajuns sa te cufunzi in furtuna vietii tale din ce in ce mai adanc?
Cum poti sa imi spui ca nu mai poti si ca ti-e teama ca orice val sau adiere de vant te va spulbera?
Acum ce traiesti? Clipele si amintirile unei vietii care nu a fost tocmai generoasa cu tine?
Cine te-a iubit? Pe cine ai lasat sa-ti sfarame sperantele si tonurile unui zambet, pe cine ai lasat sa iti spuna Te iubesc si sa-ti ia o data cu plecarea lui totul?
Cand era de ajuns sa-ti marturisesti fata de tine iubirea, cand era de ajuns sa iti dai seama ca iubirea fata de tine te-ar fi scapat de toate momentele de frustrare, toate clipele de singuratate pe care le-ai simtit?
Ai renuntat de atatea ori la tine,ti-ai inghitit dorintele, ti-ai ingropat idealurile si visurile de dragul lor?
Nu ti-a ajuns?
Pana cand te lasi in voia destinului?


Comoditate, teama de schimbare, teama de acceptare, nevoia de validare din partea celorlati, toate ti-au ingropat sufletul intr-o colivie inghetata.

Vreau sa stiu cand esti singura, cu tine ce simti? Dupa ce faci atatea doar de dragul lui? Dupa ce faci atatea doar de dragul parintilor sau de dragul prietenilor?
Stiu viata te-a invatat sa faci atatea compromisuri, sa faci atatea concesii doar sa fie bine dar te intreb sa fie bine pentru cine?
Uneori te pierzi in invazia de biti, uneori te pierzi in ritmul vitezei in care traiesti si uiti de tine, traiesti in neglijenta si abuzul vietii tale.
Poate te intrebi de ce nu ai parte de iubire in viata ta sau de ce iubirea nu e in realitate asa cum ti se povestea in basme.

Tu iubesti! El iubeste! Tu renunti pentru ca iubesti, el renunta pentru ca nu te iubesti!
Amandoi in goana, amandoi cautand iubirea celuilalt insa ce se intampla cand nu te iubesti?
Iti spun eu!
Renunti!
Renunti!
Renunti!

Si in curand renunta si el, pentru ca tu nu te iubesti, pentru ca tu nu spui ce ai de spus, pentru ca tu te-ai pierdut pe tine pentru el si el deja s-a obisnuit cu asta. Si intr-o zi te intrebi de ce nu te mai iubeste.
Iti spun eu, cum sa te iubeasca cand nici macar tu nu te iubesti?
Se naste teama ca il vei pierde, dependenta, se naste gelozia pentru ca nu ai destula incredere in tine, pentru ca daca el pleaca tu te vei apleca ca o salcie deoarece iti lipseste echilbrul interior.
Ai auzit de multe ori in copilarie:
Noi stim ce e mai bine pentru tine? Cum poti sa faci asa ceva, dupa tot ce am facut pentru tine? Cum poti sa ne superi?
Ai si uitat care iti sunt calitatile, ai si uitat care iti sunt valorile, in mintea ta rasuna reprosurile altora si ale tale fata de tine si dau un singur rezultat: ''Nu merit!'

• 
• 
• 
• 
• 

A intrat prin geam, avea la mana legata o raza de soare. In par era prins ciripitul pasarilor ochii reflectau albastrul cerului, iar rochita era de un verde crud. Mi`a prins un martisor la piept, a zambit si mi`a lasat cativa ghiocei. De cativa ani nu mai astept primavara, m`am obisnuit deja cu absentele ei nemotivate. Cand venea martie parca simteam o toamna greoaie pe suflet. Azi, însa cand am zarit`o zburdand la geam m`a cuprins o emotie, da emotia de primavara pe care n`am mai simtit`o de mult. Stiu, ca voi avea parte de o primavara deosebita, poate prima primavara care va schimba ceva. Am asteptat`o , e anotimpul sperantelor…

Am iesit din camera, totul parea schimbat peste noapte. De la o iarna trista si suparata am trecut la primavara gingasa și vesela.

O emotie de primavara, un gand optimist, un suflet fericit. :)

• 
• 
• 
• 
• 

Ciocolata,ciocolata cu lapte,soare,distractie,vara,mare,nebunie,speranta,tacere,timiditate,plans,zambet,ursuletzi de plush,highschool,prieteni,familie,Buzau,flori,haine,shopping,dulciuri,jucarii,veselie,tristete,buna voie,somn,dimineatza,club,curiozitate,incapatzanare,iarba,catzei,messenger,jeleuri,barfa,inghetzata,roz,mov,iubire,pizza,suc,MC DONALD,muzica,oja,telefon,televizor,plimbare,povesti,incredere,rabdare,intelegere,clatite,maine,aer,luna plina,stele,galagie,visare,dor,durere,ochi albastri,magie,sunet,uimire,suparare,suflet,inima,sange,privire,inocenta,razbunare,nervi,suferinta,tradare,adevar,minciuna,raspuns,aiureala,surpriza,cadouri,egoism,putere,pesimism,baloane,uitare,17 ani,prostie,nepasare,clasa a11a,INFINIT.

• 
• 
• 
• 
• 

...A intrat pe usa. Era imbracata gros. El era in fata ei.

Ea s-a inrosit, l-a privit o fractiune de secunda in ochi, apoi si-a mutat privirea in jos. Statea fastacita in prag.

El s-a apropiat, si-a bagat mana in parul ei de la ceafa, a izbit-o de usa, apoi a sarutat-o pe coltul gurii.

A luat-o de mana si a dus-o pana in mijlocul camerei, unde a inceput s-o dezbrace.

Prima data i-a dat jos timiditatea, emotiile si iluziile.
A urmat naivitatea, pe care i-a sfasiat-o cu dintii.
Orgoliul i l-a calcat in picioare, il plictisea ingrozitor.
Cu o mana ii mangaia pervers demnitatea, iar cu cealalta ii rupea naturaletea.

Nu-i venea sa creada cat de gros putea fi ea imbracata.

A inceput sa se agite: i-a aruncat pe jos zambetele, siguranta, caldura, inocenta si puterea.

Si s-a oprit. A privit-o banuitor. Stia ca ascunde ceva.

In timp ce-i dadea jos haina personalitatii, a uitat sa-i umble in buzunare.
Intr-unul a gasit ironia, umorul, visele si amintirile, iar in celalalt i-a descoperit frica, frustrarile, nervii, lacrimile si ura.

A lasat-o goala in mijlocul camerei si a vrut sa plece. Ea l-a prins de mana:

- Ai uitat ceva.
- Stiu. Nu-l vreau, n-am ce face cu el.
- Te rog...e prafuit, vechi, obosit si murdar, insa trebuie sa-l iei.

El i-a impins mana la o parte, zambind ironic, iar ea l-a plesnit cu sufletul peste fata.

- Daca tu nu-l vrei, atunci nu-l vreau nici eu.

El a cazut la picioarele ei, uitandu-se mirat la bietul suflet ce se zvarcolea pe jos.
Ea s-a asezat langa el.

Acum amandoi erau calmi si se uitau placid la moartea unui suflet.

- Cum ai putut sa faci asa ceva?
Ea a raspuns soptit:
- Macar eu am stiut ce inseamna sa ai unul.

• 
• 
• 
• 
• 

Nu rupe firul unei prietenii, caci, chiar daca il legi din nou, nodul ramane. – Octavian Paler

Nimeni nu poate trai fara prieteni, chiar daca stapaneste toate bunurile lumii. – Aristotel

A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger. – Nichita Stanescu

Prietenii mei nu sunt multi, dar sunt nenumarati. – Nichita Stanescu

Placerea adevarata este de a sta cu cineva la masa. – Antoine de Saint-Exupery

Prietenia este, in primul rand, pacea reciproca si zborul spiritului pe deasupra amanuntelor vulgare. – Antoine de Saint-Exupery

Ospitalitatea, curtoazia si prietenia sunt intalniri ale omului in om. – Antoine de Saint Exupery

Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie carea sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie. – Antoine de Saint Exupery

Nimic, niciodata, nu va inlocui pe camaradul pierdut. Caci nu pot fi creati vechi camarazi. – Antoine de Saint Exupery

Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim. Iar oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri gata facute de la negustori. Si cum nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. – Antoine de Saint Exupery

Nu are nicio noima sa cersesti prietenia. – Antoine de Saint Exupery

Un prieten este cineva care are aceeasi dusmani ca si tine. – Abraham Lincoln

Prietenia nu rezista nici un jigniri, nici in infrangeri. Ea moare. – Titu Maiorescu

Prietenul nu iubeste prietenul, ci obiectivul prieteniei. – Platon

Imi place sa stiu totul despre noii mei prieteni, dar nimic despre cei vechi. – Oscar Wilde .

• 
• 
• 
• 
• 

Probabil ca mi`ai citit textele si vrajelile mele dupa blog dar totush nu cred ca din toate povestile alea ai inteles vre`un minut sau te`ai gandit ca pot face parte din mine,asa ca hai sa ma descriu putin.

-sunt Andra
-am 17 ani
-sunt blonda
-sunt prietenoasa - cei mai tari prieteni sunt ai mei / imi place sa cunosc oameni noi
-sunt sufletista - incerc sa ajut cat pot de mult
-sunt o persoana corecta - ma crezi?
-sunt iubareatza sau iubitoare sau sentimentala sau cum s`o zice - cand iubesc,iubesc intens
-sunt incapatzanata - imi place sa fie totul ca mine
-nu imi place sa mi se spuna ce sa fac - ori ma lasi ca pe mine,ori pa.
-sunt visatoare - n`am eu treaba cu lumea
-sunt geloasa - :D
-sunt emotiva / plangacioasa - as fi instare sa plang de la catzelu care a murit in acel film groaznic pana la momentul cand pierd o persoana draga
-sunt copilaroasa - ma uit la desene cu fratemiu,ma uit la vacantza mare,beau cola si mananc ciocolata in prostie,etc
-sunt curioasa - daca ai inceput sa zici ceva nu te las pana nu te descos de tot
-sunt pesimista - e grav.
-sunt naiva - da n`ai shanse sa ma fraieresti asa ushor. :*
-sunt mincinoasa - atunci cand nu`i cale de scapare
-ma supar foarte rar - dar atunci ma supara cineva fac,ca cuvintele sa doara
-incerc sa fiu matura - doar in situatiile critice
-sunt schimbatoare - cred ca nu`ti convine
-sunt o persoana de incredere - chiar sunt
-sunt dezordonata - imi las lucrurile pe unde apuc
-sunt mofturoasa - daca nu am ce vreau eu , nu dau shansa la atlceva
-am simtzul umorului - nu ma supar la orice cacat numit " o glumitza :D "
-sunt obsedata de shopping,make-up-ul etc. - nu`mi pasa ce crezi

Aaa cred ca mai sunt lucruri de spus de mine,da` cred ca sunt de ajuns astea ca sa iti faci o imagine despre mine. :)

• 
• 
• 
• 
• 

Intr`o lume ideala, visul fiecaruia dintre noi ar putea sa devina realitate.In lumea in care traim, nu putem decat sa speram ca tot ceea ce facem, ne va ajuta la un moment dat ca macar o mica parte din ceea ce visam, poate sa fie o captura a realitatii.Ciudat, dar in acelasi timp, extrem de real.Incercam disperati sa ne gasim un echilibru.Sa gasim acel punct de sprijin din viata noastra care sa ne ajute sa mergem mai departe, si sa ne putem indeplini linistiti visul din copilarie.De multe ori punctul fix devine un ideal, care se rodeaza in timp, iar in bataia vantului si a ploii se transforma intr`un pumn de praf.Un moment cheie al vietii noastre este secunda in care ne uitam la praful ce ne manjeste mana si ne intrebam ce facem cu el. Uitam, ca pana la urma visului ce l-am cladit are la baza praf amestecat cu apa, si lasam pulberea sa zboare in drumul pasarilor calatoare. Si o luam de la inceput.
Cladim alt vis. Dar, oare, mai merita efortul de a construi inca un vis care se va sparge din nou, poate intr`un moment in care nu vom mai avea puterea si timpul necesar de a construi altul?Atunci de ce sa nu construim un zmeu? Aflat la indemana vantului, el are o stabilitate de invidiat prin sfoara ce ramane legata de mana noastra. Deci, obtinem un echilibru. Dar obtinem si libertate. Libertatea de a te lasa in bataia vantului, si stabilitatea de a te impotrivi unui vant neprielnic. Realitatea nu ar trebui sa ne distruga, ci sa ne intareasca. Este nevoie ca in toata aceasta viata, sa existe si cel mai mic procent de oameni care sasa fie independenti de tot ceea ce ne inconjoara.

• 
• 
• 
• 
• 

Un zambet a fost suficient ca sa fii in gandul meu.Vorbele spuse de tine imi sunt si acum tiparite in minte.Fiecare cuvant,fiecare shoapta,vocea ta.
"Iubirea" m`a facut sa rad in intunecimea noptii,purtandu`mi visele pe aripile de fum.Am reusit sa zbor!Inca ma gandesc la ochii tai,la gura ta...la tot ce`i al tau.E tarziu si inca nu dorm.Un gand hoinar sta pitit in gropi de spaima si intr`un final se arata cu sclipiri timide.E un gand aiurea,e un gand pervers,dar e un gand al meu,doar al meu.
O lacrima imi inunda fatza.Plang si`mi dau seama ca nu te pot avea niciodata.Tot ce vreau e ca acel gand sa se indeplineasca.El sa fie langa mine,sa fim doar noi intr-un pat plin de petale de trandafir,si intr`un final sa adoarm la pieptul tau!
Ma pierd timida printre visele mele care altadata nu existau.Ma uit in jur si nu gasesc un rost la nimic.Totul e ... bizar.

• 
• 
• 
• 
• 

Cateodata am impresia ca timpul trece asa de greu, de parca nu trece deloc.
Cand astepti cu nerabdare o zi, timpul parca face tot ce ii sta in putere sa nu se grabeasca! Iar mi se face dor de vremurile cand ziua trecea mai repede ca noaptea,si cand timpul parca nu vroia sa se opreasca catusi de putin.



Timpul trece,asta mi-a venit acum in minte. Intr`adevar timpul trece si noi ne schimbam, nu e nimic nou, stiam asta, dar e una sa stii asta si alta sa realizezi. Ma uit in viata mea si in cea din jurul meu si vad ca toti avem micul nostru univers, fiecare are viata lui si a fiecaruia e din ce in ce mai aglomerata, mai complicata, mai faina,mai nasoala, fiecare isi anima viata,nu?




Ideea e ca mai nimic nu e simplu pe lumea asta, stiu ca poate fi simplificat, dar niciodata nu va ajunge atat de simplificat incat sa ne numim viata simpla. Fiecare are acum un job, o scoala, un grup de prieteni, un hobby. Nu pot sa cred cum trece timpul si parca ieri ma chinuiam sa invatz tabla inmultirii.


Timpul trece,iar noi am uitat sa iubim! :)

• 
• 
• 
• 
• 

Ma doare si am din nou aceeasi senzatie ca nu mai pot,ca nu mai vreau sa merg mai departe,ca nu mai vreau sa traiesc!In momentul de fata ma simt buna de aruncat la gunoi,singura,si trista.Nu stiu ce sa fac.Gandul ca am nevoie de cineva e aici si ma preseaza mereu,mereu.Stiu ca sunt fraiera si ca sunt o gramada de baieti care ma plac si numai eu sunt vinovata.Stiu .. pentru ca intotdeauna am cautat perfectiunea[de parca eu sunt perfecta :-j]si cand credeam ca am gasit`o,de fapt nu era.Si sunt convinsa ca baietii care ma plac au ceva ce`mi place si mie,numai ca ... refuz sa dau shansa.Imi vine sa moooooooor,sa ma dau cu capu de toti peretii cand ma vad asa proasta.Cer lucruri pe care le am si nu`mi dau seama de ele.Ma simt extrem de prost.
Oooof,cat ma enerveaza! :(

• 
• 
• 
• 
• 

E deajuns sa ma uit dimineatza in zare si sa inteleg ca totul se petrece cu un scop insa nu prea il intelegem pe moment.E suficient sa privesc in adancul propriilor ochi si sa vad ca acestia nu se rusineaza in timp ce ma privesc atent. Ma incearca un sentiment de placere si optimism pentru ca, dupa atata timp cand credeam ca nu mai am niciun rost,si credeam ca viatza e nedreapta si plina de rautate,am inceput noul an [2010] in fortza,cu ganduri proaspete si bune.Si asta nu datorita vreunui eveniment special in viatza mea,doar asa,simpul fapt ca a mai trecut un an si avem posibilitatea de a ne lua dorintele si visele aparent imposibile de la capat si de a incerca sa facem tot posibilu sa avem parte de ele.Privirea mea refuza sa se uite in jos atunci cand cineva ma invinge,pentru ca Dumnezeu nu`ti da mai mult decat poti duce si pentru ca stiu ca pot.
Stiu ca pot trai si fara iubire.Pentru ca nu mai cred in ea.E fara sens,o sperantza inutila.Dar cu toate astea mi`as dori inca s`o caut si sa nu ma las pagurash.
La 10-11 ani,nu stiam ce e aia iubire;la 12 ani am avut primul prieten pana la varsta de 14 ani;la 15-16 am frunzarit`o,ba aveam,ba nu.Acum,la 17 pot spune ca sunt dezamagita,atat de mine cat si de baieti.Acum inteleg ca .. iubirea unui baiat nu e numai pentru mine,chiar daca ea exista intotdeauna printre noi.

• 
• 
• 
• 
•